ISTORIA LUI ARCIMBOLDO | Italianul Giuseppe Arcimboldo a fost unul dintre cei mai de seama pictori manieriesti ai secolul al 16-lea

  CAPODOPERA - ZEUL VERTUMNIS  |  IN CHIP DE RUDOLF AL II -LEA)  |  Cu doar 3 ani inainte a de a muri, Arcimboldo a pictat la Milano, capodopera Vertumnis (1590), reprezentandu-l din legume si fructe pe zeul roman al recoltelor in chip de imparatul Rudolf al II-lea.  |  GALERIE FOTO - apasa sus si vezi toate operele alegorice a lui Giuseppe Arcimboldo  

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------  -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
██. POVESTEA LUI ARCIMBOLDO | NASCUT LA MILANO (1527 - 1593) a atins apogeul carierei de pictor la Praga la curtea Imparatului Rudolf II, unde a impresionat Europa cu picturile sale suprarealiste. Artistul lombard, Giuseppe Arcimboldo a fost poate cel mai complex personaj al manierismului (stil de pictura intre 1.500 - 1600), acesta avand competente in multiple domenii precum pictura, arhitectura, scenografia, teatrul, desingn-ul si mestesugaria, fiind un adevarat inovator ar vremurilor sale, un om care si-a socat semenii prin abordarile sale fanteziste.  | De aceea, dupa multe cautari  ne-am oprit  la numele pictorului lombard, pentru a denumi micul nostru conac cu aer pe alocuri medieval si exotic, care este asemeni spectacolelor (petrecerilor) alegorice puse in opera de Arcimboldo la Praga la curtea imparatului Rudolf  al II-lea (1570), un ansamblu de stiluri si filosofii total diferite (medieval, oriental, colonial, modern si post-moden) toate puse la un loc cu scopul sa socheze ochiul vizitatorului si sa-l tranpuna intr-o atmosfera unica de ev mediu (stilizat) cu miros de placinta cu iaut si scortisora si tocana de miel. |  INFORMATII GIUSEPPE ARCIMBOLDO    

 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
██. CAPODOPERELE LUI ARCIMBOLDO | ZEUS VERTUMNIS, ANOTIMPURILE (Primavara, Vara, Toamna, Iarna), CARTURARUL, JURISTUL, BUCATARUL, AMIRALUL, ADAM, EVA si FLORAIn urmă cu 415 ani, în ziua de 11 iulie 1593, murea la Milano pictorul italian Giuseppe Arcimboldo, probabil cea mai enigmatică figură a veacului său. Personajul încă suficient de misterios, în ciuda unor date certe ale biografiei sale, continuă să fascineze. Cum a ajuns Arcimboldo, un pictor desăvârşit, cu o tehnică apreciabilă şi ştiinţa de a picta orice, pe deasupra şi excelent portretist, la bizarele „capete compuse” din fructe, legume, elemente vegetale, peşti, păsări, cărţi, obiecte metalice şi tot arsenalul contingent? La tablourile reversibile ca „Natura moartă” din 1590, un castron plin cu legume care, întors, se transformă într-un chip de grădinar? A pictat numai asemenea tablouri, desigur extravagante, care făceau şi fac rapid deliciul tuturor amatorilor de curiozităţi?

Precursorul lui Salvator Dali (pictor modern spaniol). Arcimboldo, ca om era sobru şi pragmatic, dar a continua să încânte atâta timp cât fantezia enigmatică dar şi eventuala „filosofie” care se poate ascunde în spatele ei vor trezi interesul, e un truism. Un truism critic este şi înscrierea lui la loc de cinste în manierismul secolului al XVI-lea, ca şi considerarea lui ca un precursor al tuturor bizareriilor şi extravaganţelor artei moderne.

Portretistul familei imperiale austriece. Totul este cât se poate de adevărat, pentru că totul este cât se poate de iluzoriu în cazul pictorului născut la Milano, în 1526 sau 1527, ajuns la Viena, ca portretist al familiei imperiale, la curtea lui Maximilian al II-lea, apoi la Praga, chemat de bizarul Rudolf al II-lea, care avea un cabinet de curiozităţi senzaţional la vremea respectivă şi alimentat desigur de imaginaţia lui Arcimboldo. Era un meşteşugar desăvârşit: ştia să picteze în cele mai fine nuanţe orice element din mediul înconjurător; în plus să-l încarce de sens şi mai ales de o curiozitate lângă care adjectivul metafizic nu e deloc deplasat.

Foto: „Grădinarul din grădina de zarzavaturi”

Foto: „Natură moartă”, tablou reversibil, 1590

1563 - Arcimboldo incepe anotimpurile. În anul 1563 pictează „Vara”, primul tablou din seria capetelor compuse, trei ani mai târziu cele patru elemente: „Pământul” (compus din capete de animale), „Apa” (din peşti şi alte vietăţi marine, cu şirag de perle la gât), Aerul” (din păsări), „Focul” (compus din obiecte metalice bine lustruite) şi „Bibliotecarul”. În 1572, o primă serie a celor patru anotimpuri, în 1573 seria celor patru anotimpuri care se află la Luvru. „Juristul” (1566) este „sinistru”, exprimând obtuzitatea, grotescul, răutatea şi tot ce vreţi să va imaginaţi: capul este compus, voit dezgustător, din copane de găină, broaşte şi peşti. Minunatul portret al „Florei” (1587) este unul dintre ultimele tablouri.

Foto: „Toamna”, 1573

Foto: „Primăvara”, 1573

Antropomorfizarea naturii, reversibilitate cosmică, artificiu, natura ca suprem artificiu şi artificialitatea ca formă supremă de fantezie „naturală”– toate în bogăţia unui singur cuvânt: Arcimboldo.